miercuri, 25 iulie 2012

Gând tomnatic

Mi-e dor de ploaia
Care-mi bate singuratică
În geamul străveziu de așteptări,
Îmi lipsește zâmbetul soarelui
Ce strălucește mai tare
Cu fiecare zi ce trece,
Vreau înapoi marea,
Marea învolburată, frumoasa mare,
Mi-aș dori să pot avea din nou
Fiecare clipă ce ține de trecut,
Am dreptul la viitor,
Cer să-mi dați iar prezentul,
Sunt nostalgică
După vremurile de-altădată,
Melancolia-mi povestește
Despre serile de vară
Petrecute plimbându-mă
Prin nisipul unei mări turcoaz
Poate prea liniștite,
Am dreptul la cele mai amețitoare lacrimi,
La un surâs firav,
Dar cel mai mult...
mi-e dor de tine.

Vreau să mă-ntorc
Înapoi în viitor,
Să plec departe,
Spre trecutul ce vine,
Prezentul nu există.
El ne-amăgește,
Căci nu e timp și nici secundă.
Îmi lipsește timpul...
Până și ceasul a-ncetat
Să-mi ticăie secundele.
Ore de-așteptare,
Minute ruginii,
Secunde ce se preling ușor
Pe cadranul unui ceas
Dintr-o cameră cu 3 pereți...

Un ceas
Fără un secundar fragil,
O ploaie
Fără lacrimile unui cer trist,
Un soare
Fără raze,
O scrisoare
Fără litere de cuvinte,
O ninsoare
Fără un fulg de nea,
Eu...
Fără tine.
Tu ce alegi?