Ninge.
Ninge cu fulgi mari.
Ninge si-ntind mana
spre cer, sa prind o inima-nghetata... Poate cade din nori.
Ninsoarea-i
tremuranda. Si norii plâng... si parca plang si eu cu ei!
Steaua mea argintie
a încetat sa straluceasca. Farama de alb, luceste, fii speranta mea!
Si alba-i si zapada
mea...Si steaua mea...Si chipul tau...
Risipeste-mi iubirea
si incalzeste-mi cu zapada sufletul! Speranta... reinvie, speranta!
Si timpul a-nghetat,
si inima în timp ingheata! Si reinvie timpu-n suflet!
Si norii plang...si
parca plang si eu cu ei!
O stea-nghetata nu
mai straluceste, iar timpul... timpul s-a oprit pentru a mia oara.
Unde e iarna mea de
asta vara, cu soarele pe cer si în priviri?
Dar ninge tot mai
des... si tot mai rar... Padurea glasuieste cântecul de-adio...
Si simfonia muntilor
se-aude de departe...
Bate Crivatul in
sufletele noastre!
Cantati... si cant
si eu cu voi... sa-mi vars amaru-n melodie lina, si-n cuvant de iarna!
Cantati...si cant si
eu cu voi...