Nostalgie

Ninge.

 Ninge cu fulgi mari.

 Ninge si-ntind mana spre cer, sa prind o inima-nghetata... Poate cade din nori.

 Ninsoarea-i tremuranda. Si norii plâng... si parca plang si eu cu ei!

 Steaua mea argintie a încetat sa straluceasca. Farama de alb, luceste, fii speranta mea!

 Si alba-i si zapada mea...Si steaua mea...Si chipul tau...

 Risipeste-mi iubirea si incalzeste-mi cu zapada sufletul! Speranta... reinvie, speranta!

 Si timpul a-nghetat, si inima în timp ingheata! Si reinvie timpu-n suflet!

 Si norii plang...si parca plang si eu cu ei!

 O stea-nghetata nu mai straluceste, iar timpul... timpul s-a oprit pentru a mia oara.

 Unde e iarna mea de asta vara, cu soarele pe cer si în priviri?

 Dar ninge tot mai des... si tot mai rar... Padurea glasuieste cântecul de-adio...

 Si simfonia muntilor se-aude de departe...

 Bate Crivatul in sufletele noastre!

 Cantati... si cant si eu cu voi... sa-mi vars amaru-n melodie lina, si-n cuvant de iarna!

 Cantati...si cant si eu cu voi...